Mircea Padurean este un veteran al vitezei in coasta din Romania. Alearga in CNVCR cu un VW Golf la grupa H2. Povestea lui este o lectie de viata pentru noi toti. A avut intotdeauna coloana vertebrala si chiar daca si-a rupt-o pe traseul de la Resita in 2009, s-a ridicat si cu pasiune s-a urcat din nou la volan. Cititi unul din cele mai dramatice episoade din istoria vitezei in coasta:
Era o zi de octombrie 2009, in care nici nu credeam ca voi trece prin cea mai mare cumpana a vietii mele: ma trezesc dimineata, cu gandul ca, in sfarsit, dupa 2 abandonuri consecutive acasa, la Resita, pe cel mai drag traseu, voi reusi sa castig. Cristina, sotia mea, era de garda la Spitalul Judetean, vorbesc cu ea la telefon la 7 dimineata, ii spun : nu te grabi sa vii pe traseu, calificarile incep abia la 10, asa ca ai timp! La ora 9 eram deja in salvare.... ma durea ingrozitor spatele, si cineva imi tot spunea: Nu te misca, se pare ca ai ceva la coloana! Nu pot sa va descriu durerea parintilor mei, tata era deja la spital. Singura care era lucida, Cristina, dupa 2 radiografii mi-a dat verdictul: ai coloana rupta la nivelul vertebrei L1, nu te mai misti deloc!!! Abia atunci am realizat cat de grava era situatia si nu puteam accepta acest fapt. Dupa cursa, au venit la mine la spital aproape toti colegii de la coasta, a fost un moment emotionant...Au urmat 4 saptamani de cosmar, in care nu am parasit deloc patul, trebuia sa fiu ajutat pentru orice, era INGROZITOR!!! In afara de familie, au fost langa mine prietenii, Luci Hora si Beibi care nu m-au lasat singur.Vorbeam cu marele WERNER HIRSCHVOGEL, care mi-a fost mentor, spuneam ca asta este, gata, s-a terminat, oi vedea eu ce fac in continuare, dar gata cu cursele!!! Cert este ca PRIETENII ADEVARATI LA NEVOIE SE CUNOSC. Am vorbit cu multi colegi in acest timp, si fiecare telefon era important pentru mine. Recuperarea a fost grea nu doar din punct de vedere psihic, un an nu am facut efort si 4 luni am umblat cu un corset. Sa ma opresc aici cu acest episod nefericit, hai sa merg mai departe, cu momentul in care m-am decis ca trebuie sa ma intrc la volan, si ca eu nu pot fara o masina de curse.Tot Cristina a fost cea care mi-a dat impulsul de a cumpara acest minunat Golf pe care il conduc acum chiar daca motorul s-a stricat nici dupa 10 km. Asa ca m-am hotarat sa imi reconstruiesc singur toata masina, si primele satisfactii au culminat cu titlurile de anul trecut, de la 2WD si de la clasa H3. Pot sa iti spun ca nici una din masinile de curse pe care le-am avut pana acum nu m-au incantat ca acest Golf, care parca este parte din mine si din Cristina, atat de mult tinem la el. Nu credeam vreodata ca, dupa ce ai ajuns campion national in multe randuri, poti sa te bucuri ca un copil atunci cand auzi motorul ca urla la 8000 de ture si ca lumea te aplauda frenetic. In ceea ce priveste relatia cu Cipilica si Luci, sunt 2 baieti extraordinari, 2 prieteni buni, ma bucur ca se inteleg asa de bine intre ei, rar de tot vezi asa ceva in cursele auto, au amandoi suflete mari!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu