Alex Mirea, piloteaza in CNVCR o Honda Civic de grupa H1. Are o poveste graitoare despre avantul tineretii, pasiunii pentru masini si viteza. Tineri pasionati, luati aminte ca sportul cu motor poate fi periculos si trebuie abordat cu rabdare si sub indrumare profesionista! Iata ce ne povesteste tanarul pilot:
Nu am un “ background motorizat “ insa, imi amintesc cu placere din copilarie cum mergeam la volan in bratele tatalui. In timp, dorinta de a avea masina era mai presus de orice. Totul se limita la a avea o masina si permisul de conducere, practic nici nu stiam ca exista motorsport. De asta,am luat-o pe o cale gresita, participand la curse ilegale -‘’liniute’’ unde am avut prieteni care au sfarsit tragic. Protejat fiind de noroc in perioada asta, in 2007 am ajuns din intamplare spectator la o etapa de VTM. Acolo mi s-a aprins beculetul! Stiind timpii obtinuti de concurenti, in prostia mea, seara dupa concurs am facut o urcare curios fiind de timpul pe care il voi obtine cu masina mea de strada, cu circulatie deschisa! Inca odata, am avut noroc sa nu dau in santuri, copaci sau mai rau! Parintii mei au fost impotriva ideii de a practica acest sport din cauza lipsei de informatii despre siguranta si nici acum nu sunt foarte impacati. In 2008 am reusit sa cumpar un Logan cu Adrian Grigore pentru a merge pe rand pilot/copilot in CNR in Cupa Dacia. La Raliului Brasovului a inceput distractia. Imi reamintesc oricand senzatia, emotia, stresul, presiunea si explozia de bucurie a primului start. A fost un debut cu timpi onorabili insa din lipsa de experienta, pe ultima proba a raliului am iesit in decor. Eram pe locul 2 la debutanti si a fost cel mai dezamagitor abandon. La urmatorul raliu, Cupa Resita, m-am prezentat cu un Logan nou, avandu-l in dreapta pe Ionut Craciun. Am reusit timpi buni pe probe, de aceasta data finalul fiind fericit, locul 2 debutanti. Fumurile au inceput sa se urce usor la cap si la Hunedoara ma credeam Loeb cu Loganul. Din nou, lipsa de experienta si ceea ce eu consider ca mi-a lipsit cel mai mult, un mentor care sa ma ajute cu sfaturi, au dus la o iesire violenta in decor (~170 km/h). Port cu mine zilnic imaginile acelui crash cand, in rostogolire,am lovit un baiat de 14 ani. Au urmat clipe de groaza! Alergam prin spitalul din Hunedoara si cineva urla ‘’Faceti loc! Accidentatul de la raliu …’’ il vad si acum intins pe un pat, fara suflare. A fost in coma de gradul 2 mai bine de 4 saptamani, insa mi s-au parut ani! Si-a revenit complet si m-a sunat sa-mi spuna: ‘’Salut! Sunt Edi, baiatul caruia i-ai nenorocit doi ani din viata!” N-am putut sa-i raspund mai mult decat ca-mi pare rau. N-am putut… Eram aproape convins ca s-a sfarsit totul in privinta motorsportului, insa in inima mea, flacara ardea mult prea puternic. Accidentul de la Hunedoara a fost cea mai dura palma pe care o puteam lua, o palma care m-a adus cu picioarele pe pamant si m-a schimbat total din punct de vedere sportiv! De la acel crash, nici nu am mai zgariat vreo masina de curse. A fost o lectie scumpa, dar putea fi si mai scumpa!
Am cumparat o caroserie de Logan Taxi, galben, de aici si culoarea mea preferata pentru masinile de curse . Parintii mi-au aprobat dorinta de a lua startul in CNVCR. Dupa experienta traita, la Rasnov,alt Alex lua startul, mult mai calculat dar cu aceleasi emotii. Apoi am cumparat de la Radu Ortelecan, un om deosebit, o masina impecabila dar cu un comportament agresiv, Renault Clio CUP. Masina asta impreuna cu experienta negativa de la Hunedoara, cred ca m-au facut ceea ce sunt. Cu acest Clio in 2009 am reusit sa devin multiplu campion la junior, 2 roti motrice si H3.
Acum sunt implicat in CNVCR la Grupa H 1 intr-o lupta stransa la 3 puncte cu Bogdan Rusea, in clasamentul general dar si in CNR unde ma aflu pe locul 2 in clasamentul general al Cupei Suzuki la o diferenta de 1.6 puncte de locul 1.
Despre Luci si Ciprian nu pot sa zic prea multe. Ii admir si ii respect pentru pasiunea de care dau dovada. Este evidenta cresterea lor de forma din ultimul timp. In ceea ce priveste atmosfera si oamenii implicati in motorsportul romanesc, sunt oameni buni, deschisi, plini de viata si carora le curge motorsportul prin vene dar sunt si oameni pentru care conteaza doar banii, increzuti si lipsiti de scrupule cu care atunci cand te intersectezi, te umpli de mahnire si lehamite, tot ei fiind si unul dintre motivele pentru care motorsportul romanesc nu reuseste sa creasca.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu