Lancia Delta S4

Depasita clar de catre Audi Quattro si Peugeot 205 T16 in sezoanele 1984 si 1985, Lancia 037, incepuse sa isi arate limitele si varsta. Titlul monidal la constructori obtinut in 1984 era deja istorie, iar accidentul mortal suferit de Attilio Beteaga in Turul Corsicii din 1985, a pus Lancia intr-o lumina proasta. Era clar ca trebuia schimbat ceva si asta cat mai repede.

Italienii nu stau mult pe ganduri si spre sfarsitul sezonului 1985, lanseaza Lancia Delta S4, o masina complet noua, construita dupa regulile Grupei B, ce se baza pe limuzina de clasa medie Delta, insa fara vreo alta asemanare cu modelul de serie in afara numelui. La fel ca Peugeot 205 T16, avea motorul amplasat central, in spatele scaunelor si tractiune integrala. Daca la capitolul tractiune integrala, Delta S4 era inferioara Peugeot-ului, in ceea ce priveste motorul, Lancia a decis sa incere o soultie diferita de cea a francezilor, adaugand pe langa turbina si un compresor. A devenit astfel prima si singura masina de raliu din lume ce a folosit dubla supraalimentare.

Solutia adoptata de Lancia si dezvoltata impreuna cu Abarth venea sa anuleze lag-ul turbinei la turatii mici, care insemna practic, pierderea puterii motorului. Sincronizarea turbinei si a compresorului le-a dat serioase batai de cap inginerilor si mecanicilor implicati in acest proiect, insa odata pusa la punct, avea sa functioneze perfect si sa ofere motorului o putere de peste 500 cp, la o greutate a masinii de 900 kg !! Si asta dintr-un motor cu 4 cilindrii in linie, de  numai 1800 cmc.

Schema sistemului de alimentare al Lanciei Delta S4

Ingeniosul sistem de supraalimentare al Lanciei Delta S4 functiona astfel: la intrarea intr-un viraj stramt, viteza masinii trebuia redusa considerabil, moment in care aparea lag-ul turbinei; in acel moment, intra in functiune compresorul, care prin intermediul unei valve, inchidea turbina cat timp nivelul turatiilor era scazut, fara ca motorul sa isi piarda puterea si anula astfel acel lag, dupa care, la iesirea din viraj cand pilotul accelera, valva respectiva deschidea iarasi turbina, oferind masinii o putere de aceeleratie marita considerabil.

Lancia Delta S4 debuteaza cu o victorie in Raliul Marii Britanii din 1985, cand tanarul Henri Toivonen se impune, in fata mult mai experimentatului sau coechipier, Markku Alen. Era clar pentru toata lumea ca Lancia crease o adevarata bestie, care se putea bate de la egal la egal cu noile Audi Quattro S1 si Peugeot 205 T16 Evo 2 in sezonul urmator al Campionatului Mondial de Raliuri.

Anul 1986 incepe cum nu se poate mai bine pentru Lancia, care se impune la Monte Carlo prin Henri Toivonen, apoi in Suedia obtine locul 2 prin Markku Alen. Blestemul Corsicii ii loveste insa din nou pe italieni, astfel ca la fix un an de la moartea lui Attilio Beteaga,  pe 2 mai 1986, echipajul Lancia cu nr 4 (acelasi numar purtat si de Lancia 037 a lui Attilio Beteaga), format din Henri Toivonen si Sergio Cresto, avea sa isi piarda viata intr-un grav accident, in care masina lor a ars in intregime fara ca cei doi sa mai poata scapa din incendiu.

Ramasitele Lanciei Delta S4 a lui Toivonen

Nici pana in ziua de astazi nu se cunosc cauzele exacte ale acestui tragic eveniment, intrucat la fata locului nu au fost martori. S-au facut tot felul de speculatii de-a lungul timpului, despre ce s-a intamplat atunci in speciala cu nr 18 a Turului Corsicii, insa nimeni nu a putut stabili adevarul, intrucat Delta S4 a lui Toivonen a ars in intregime. Cert este ca acidentul a survenit intr-un moment in care Toivonen conducea detasat si parea ca nu are cum sa mai piarda victoria.

Pentru Federatia Internationala de Automobilism, a fost insa picatura care a umplut paharul. Ca urmare a celor intamplate in Corsica in 1985 si 1986 dar si a incidentului din Portugalia cand 31 de spectatori au fost raniti si 3 au murit,  FIA decide sa interzica Grupa B incepand cu sezonul 1987, deoarece masinile erau mult prea puternice pentru ca pilotii sa le poata controla. In urma acestei decizii, Audi si Ford decid sa se retraga din campionat, in timp ce Peugeot si Lancia si-au continuat duelul pana in finalul sezonului 1986, cand francezii au castigat ambele titluri mondiale, ca urmare a unei decizii de a descalifica Lancia din Raliul San Remo. Ca o palida consolare, in acelasi an 1986, Campionatul European de Raliuri a fost castigat de pilotul italian Fabrizio Tabaton, la bordul unei Lancia Delta S4 a echipei H.F. Grifone.

Astfel, Lancia Delta S4 a ramas cea mai puternica masina de raliu din istorie, ce nu a reusit sa castige vreun titlu mondial. Totusi, experienta acumulata de Lancia cu modelele Delta S4 si 037 in Grupa B, avea sa le fie extrem de folositoare in anii ce au urmat, cand modelul de Grupa A, Lancia Delta Integrale, a castigat de 6 ori la rand titlul mondial la constructori in perioada 1987-1992 si de 4 ori la piloti in anii 1987, 1988, 1989 si 1991.

Asta chiar daca era  o masina de Grupa A, de doar 250 cp si 1200 kg, dupa cum explica Markku Alen intr-un interviu memorabil.

Iar celor carora le era dor de sunetul autentic al unei legende a Grupei B, le recomand sa urmareasca cele 2 clipuri postate, cu precizarea ca cel de al 2 lea este o rariate. 

Enjoy !

O galerei foto a SuperLanciei Delta S4 puteti vedea aici.

Surse foto: en.wikipedia.org, groupb.stormloader.com, facebook.com/WRR-World-Rally-Ranking, facebook.com/MUNDO-RALLY-RETRO-GrupoB, motor.canalsbalil.com, facebook.com/GroupBRallyOfficial, autozine.org, henritoivonen.it