Radut Motorsport prezinta in exclusivitate un interviu cu Daniel Onoriu. E lung, dar merita fiecare cuvant !
1. Radut Motorsport: Care a fost masina cu care te-ai impacat cel mai bine si in ce moment? Cine a preparat-o? Cum comunici cu masina ta? Prin ce?
Daniel Onoriu: Am debutat in 2006 in Campionatul National de Raliu, dar am participat la ultima etapa unde din cauza unei defectiuni tehnice am mers 1 singur km. Facusem scoala de pilotaj la Titi Aur, care m-a incurajat mult sa debutez in sportul pe patru roti, mai ales ca totul se intampla dupa un accident de motocicleta foarte grav. In anul urmator, 2007, am debutat in Campionatul National de Viteza in Coasta. Am avut pregatite doua masini in acel an: un Mitsubishi EVO 9 pentru raliu si un Mitsubishi EVO 5 pentru viteza in coasta. Am mers in paralel in ambele campionate, cu eforturi financiare proprii foarte mari. Am fost incurajat de rezultatele care nu au intarziat sa apara: la a doua mea participare am reusit un record national, am obtinut prima victorie in clasamentul general, desi in campionat participau piloti cu zeci de ani de experienta si masini mai puternice decat a mea (eu avand atunci restrictor de 38). Eram doar un debutant, atent la tot ce se intampla in jur. Am fost nevoit sa “fur meserie”, pentru ca este un domeniu in care nu doar o masina puternica iti aduce rezultate. Si in prepararea masinilor am avut multe lectii de invatat pentru ca plecasem la drum cu mecanici de strada, s-au facut multe experimente pe banii mei, pana am reusit setari care sa imi convina si sa mi se potriveasca. In 2009 am constientizat ca nu pot continua in ambele campionate si a trebuit sa aleg: am ales Campionatul National de Viteza in Coasta, fiind un campionat cu cheltuieli inferioare raliului, dar si cu mai multe satisfactii pentru mine: venisem in aceste sporturi ca si pilot moto profesionist, deci viteza pe traseu montan ma provoca mai mult decat anduranta unui raliu. Am mers ani la rand cu aceeasi masina cu care am debutat, Mitsubishi EVO 5, careia, de la an la an, ii aduceam imbunatatiri in functie de posibilitatile financiare. Anul acesta am constatat ca este momentul pentru o schimbare, vechea caroserie ajungand la maximul de uzura: nu mai putea fi folosita in conditii de siguranta in lupta pentru locul 1.
2. Radut Motorsport: Ce s-a intamplat anul acesta? De ce nu te-ai dat? Cum era sa fii acum in batalia de la H?
D. Onoriu: La sfarsitul anului trecut, o data cu evolutia celorlalte masini din campionat mi-am dat seama ca batalia pentru locul 1 devine din ce in ce mai grea fara material de concurs adecvat si cu o masina veche si caroserie stramba datorita accidentelor pe care le-am avut de-a lungul celor 5 ani de participare, fara stabilitate si cu o putere care nu putea fi dusa de caroseria uzata pana la limita. In iarna am achizitionat un sasiu de la un vanzator cunoscut din lumea noastra, a motorsportului, care mi-a garantat starea ei perfecta. Primul pas a fost sa sablez masina, procedura care a scos la iveala defectele: era facuta din bucati sudate, pline de rugina. Am fost atat de dezamagit incat am inceput sa imi prepar motocicleta pentru a intra din nou in Superbike, unde concuram inainte de accidentul de motor care ma tinuse in coma 9 zile. Incet-incet, impreuna cu mecanicul meu Gabi Tiura, am inceput sa reconfigurez planul pentru revenirea mea in viteza in coasta, un sport care mi-a adus atat de multe satisfactii. Am decis sa pregatim un alt EVO 5, de la zero. Fiecare etapa de pregatire a noii masini a durat suficient cat sa nu pot lua startul si investitii care cresteau de la o zi la alta. E foarte greu sa stai pe margine cand ai suflet de pilot si respiri pentru curse. Anul acesta am fost spectator la 3 etape si nu a fost usor pentru mine, mai ales cand am vazut evolutia campionatului. Ma uitam la timpii mei din anii trecuti, care pe unele probe nu au fost depasiti decat de monopost si ma intristam. Se obtineau victorii chiar si la H cu timpi inferiori celor pe care eu ii faceam acum cativa ani.
3. Radut Motorsport: Care a fost cea mai amuzanta postura in care ai fost vreodata la o cursa?
D. Onoriu: Nu este o intamplare neaparat amuzanta, cat mai ales inedita: eram anul trecut la Ranca, intr-o revenire pe care multi din fanii acestui sport o asteptau. Intotdeauna pe coastele de la Ranca au fost foarte multi spectatori, iar eu, ca si pilot, ma incarc de la ei. Este placut sa stii ca sunt mii de oameni pe margine care petrec ore intregi indiferent de vreme doar ca sa te astepte sa treci si sa te vada cateva secunde. La ultima urcare de concurs, am scos cel mai bun timp, reusind sa fiu depasit doar de monopost, cum era si firesc. Imi amintesc ca Marco Tempestini a venit la mine si a exclamat: “ONO is back!”. La coborare, pilotii merg in coloana, incet, pentru a-si bucura inca o data fanii care fac poze. La un moment dat, dintr-un grup de spectatori care ne aplaudau, s-a desprins un tanar care a sarit in fata masinii mele. Am incetinit masina si l-am vazut ca s-a asezat in genunchi in fata mea si a pupat capota masinii mele. M-a emotionat.
4. Radut Motorsport: Care a fost cea mai tragica postura in care ai fost la vreo cursa?
D. Onoriu: Nu stiu daca o pot numi tragica, dar a fost singurul moment care m-a marcat mai mult decat orice accident avut in acesti ani la curse. Se intampla in anul 2009 la etapa de la Alba Iulia. Totul a mers prost inca de la plecarea din Bucuresti. Pe drum catre Alba Iulia, la Pitesti, mi s-a stricat ambreiajul masinii de antrenament (un EVO 8) si pana am comandat altul din Bucuresti, pana a ajuns in Pitesti, pana l-au montat pe masina la un service din Pitesti, se facuse deja 4 dimineata, ora la care am plecat din nou spre Alba Iulia, nedormind nici macar 1 minut. Am ajuns undeva in jurul orei 6:30, am facut repede doua-trei urcari si gata antrenamentul. In prima etapa de concurs am scos cel mai bun timp si m-am impus lejer. Pe locul 2 s-a clasat profesorul meu Titi Aur, iar pe 3 marele pilot Puiu Rusu care pe atunci concura cu un VW Golf diesel, o masina mult inferioara masinilor top 5 din campionat. Duminica m-am calificat la 6 secunde distanta fata de locul 2, dar au reaparut problemele in concurs: mi se stricase treapta 4-a de viteza si am mers fara ea pana sus. Am castigat chiar si asa. Dar, din cauza unei greseli de regulament facute dupa Finish, in spatiul dintre Finish si Stop, am fost exclus si mi s-a anulat victoria. Nu-mi venea sa cred, mai ales ca nu a fost ceva pe care eu sa fi facut cu rea intentie sau premeditat: intorsesem masina sa testez treapta a 4-a, la sugestiile altui pilot experimentat. Am fost descalificat. A fost cel mai greu moment din cariera mea, consideram nedrept ca niste reguli sa imi anuleze rezultatul sportiv. Cea mai frumoasa victorie din viata mea imi fusese luata pe nedrept. Am avut lacrimi in ochi pentru prima oara de cand concuram. Ulterior, prin contastatie, mi s-a recunoscut rezultatul sportiv. Dar raul fusese facut. Eram dezarmat.
5. Radut Motorsport: Cum te-au ajutat prietenii sa treci peste cele mai grele momente?
D. Onoriu: Prietenii care mi-au fost alaturi au fost cei care sunt la randul lor pasionati de motorsport, fosti piloti sau fani. Unul dintre ei este Gabi Tiura, pilot la randul sau, care detine service-ul X-Motors si care mi-a fost partener in 2009, anul in care am iesit campion national absolut. Au fost si momente grele financiar, mai ales ca afacerile mele sunt in domeniul imobiliar si piata a fost in cadere multa vreme. Imi era din ce in ce mai greu sa imi sustin aceasta pasiune, mai ales ca sponsorii nu se ingramadeau la piloti cu performante, ci alegeau dupa alte criterii. Gabi a fost unul dintre putinii prieteni care imi intelegea pasiunea si a fost o perioada in care m-a ajutat si fara sa factureze.
6. Radut Motorsport: De ce nu se baga sponsorii in VTM?
D. Onoriu: Din cate am observat, sponsorii care apar pe masinile pilotilor din campionat sunt prieteni de familie, vecini sau pilotii isi promoveaza propriile afaceri. Un mecanism de sponsorizare pe baza performantelor si a planurilor de promovare asa cum ar fi firesc nu exista la noi. Suntem inca la inceput sau exista un interes sa fie tinut acest sport in umbra. E pacat ca exista prea putini profesionisti, iar managerii de echipe sau pilotii se lovesc de interese ascunse.
7. Radut Motorsport: De ce Federatia nu face promovare mai mare?
D. Onoriu: Fie nu le pasa, fie sunt depasiti sau nu se pricep. De la an la an dispar promotori importanti. Imi amintesc ca la un moment dat Dragos Valceanu incepuse o promovare profesionista cu site-ul rally.ro, dar s-a retras din aceasta lume care l-a dezamagit. Au aparut totusi si progrese: emisiunea Ro Motorsport de pe Digi Sport este unul dintre ele, din pacate fara concurenta deocamdata.
8. Radut Motorsport: Ai vrea sa schimbi ceva in regulament?
D. Onoriu: M-am implicat in modificarea regulamentului de multe ori, mai ales atunci cand m-am lovit singur de situatii absurde. Introducerea monopostului in aceeasi grila cu turismele a fost o astfel de situatie. Nu mi s-a parut niciodata corect ca un monopost sa fie declarat cel mai bun, in conditiile in care adversarii sai sunt turisme. Un monopost poate fi declarat cel mai bun dintre monoposturi. Nu poti incurca merele cu perele si sa alegi pe cel mai bun. Am studiat mult regulamentele europene si am descoperit foarte multe “adaptari” nepotrivite in regulamentul nostru. Anul acesta s-au cumulat ambele manse de concurs si, desi nu am concurat inca in aceste conditii, cred ca se ofera o sansa ca turismele sa castige astfel lupta nedreapta cu monoposturile. In una din mansele de concurs poate sa ploua, iar in aceasta situatie monoposturile se claseaza chiar si in spatele celor de la grupa N. Stiu ca sunt multi care vor sa schimbe acest sistem. Mie imi convine.
9. Radut Motorsport: Despre Radut si Ciobotaru?
D. Onoriu: Stiu ca de la inceput ei au fost foarte apropiati. Intr-una din etapele de la Campulung Muscel, cand eu eram pe locul 1 in campionat la general si nu puteam sa imi risc aceasta pozitie, aveam nevoie de o piesa pentru masina mea Mitsubishi EVO 5. Nu o gaseam nicaieri, la nimeni, si mai erau cateva minute pana luam startul din nou sau pierdeam pozitia de lider in campionat. Ciprian, desi isi asigurase locul 2 la grupa sa, m-a ajutat si a ales sa nu mai faca urcarea, pentru a ma ajuta pe mine. Si-a parcat masina lui langa a mea si a spus: “I-a ce iti trebuie de pe ea ca sa faci urcarea.” Si a plecat, neputand sa vada cum i se dezmembreaza masina. Datorita gestului lui, am castigat. Nu multi piloti ar fi facut asta. Cu Lucian Radut nu am interactionat foarte mult. A fost primul pilot de la grupa H pe care l-am vazut LIVE, la Resita, cand concura cu Fordul. Masina mea se stricase si am fost nevoit sa astept sa urce masinile. M-a impresionat si nu-mi venea sa cred cat de tare se merge in acest campionat si cat spectacol oferim celor de pe margine, comparativ cu raliul unde masinile sunt limitate si nu ating vitezele pe care le obtinem pe traseu montan.
10. Radut Motorsport: Despre Edu Stan?
D. Onoriu: Eram copil cand mergeam la curse ca spectator, iar Edu, varul meu, concura. Inca de pe atunci mergea tare, ajunsese campion. Eram fascinat si imi doream ca intr-o zi sa concurez si eu. Erau multi piloti aroganti care nu stateau de vorba cu noi, cei pasionati de pe margine. Cred ca asta a fost si unul din motivele care m-a facut sa ma apropii de fanii mei: pentru ca nu vroiam ca ei sa simta respingerea sau ignorarea pe care eu, care ii idolatrizam pe unii din piloti, o simteam atunci. Intoarcerea lui Edu in curse acum, cand pot concura cot la cot cu el, ma bucura si ma ambitioneaza. Este un pilot complex, un profesionist, un adversar de temut pentru orice pilot. Are experienta si talent suficient cat sa ne ofere in continuare surprize in campionat. Prezenta lui la start ma va motiva si mai mult sa revin.
